Obsesie (proza scurta, premiul 3 la concursul "Tinere Condeie")

OBSESIE

Era una din acele zile de la sfârşitul lunii ianuarie, în care topirea zăpezii aduce, inevitabil, şi o uşoară stare de nemulţumire de sine. Pedro se număra şi el printre aceia care nu obţinuseră destul de la viaţă, iar frustrarea - credea el - avea să dispară după o plimbare in parc. O frunză uscată atârna fără viaţă într-un copac. Aleea pustie şi ultimele troiene de zăpadă mânjită de noroi păreau a fi o încercare eşuată în a înveseli un om. Dar una din multele dimensiuni ale firii omeneşti, orgoliul, îl împiedica pe Pedro să părăsească parcul in care abia a sosit. Probabil exista o ecuaţie între timpul petrecut într-un anumit loc şi nevoia de a te duce acolo.
Pe aleea uitată de lume se auziră paşi. Răsunau în pustietate cu un ritm stăpânit şi liniştit. Meditaţia lui Pedro nu era într-atât de adâncă pentru a ignora intrusul. Îşi ridică privirea şi văzu...cea mai frumoasă făptură din lume.
Răceala din aer dispăruse. Totul dispăruse şi timpul se dilatase. Gândurile lui Pedro se opriră printre gândurile ei şi nu căutau să scape, bătăile inimii lui se supuseră ritmului paşilor ei; deşi erau doar câţiva metri între ei, el o vedea departe, dar mereu acolo. Simţea că oricând va putea merge la ea să-i vorbească, pentru că ea îi aparţine…
Dar necunoscuta se îndepărta nepăsătoare, trecând pe lângă Pedro şi sărutând un alt bărbat. Povestea clasică a celor doi îndrăgostiţi într-un parc, în care el nu avea ce căuta, era jignitoarea replică a femeii fără chip. El vedea totul nu ca pe o trădare, ci ca o minciună, iar cel păcălit nu era el, ci ea. Ea fusese sedusă cu vorbe înşelătoare şi îndepărtată de la calea normală. Ea era victima si trebuia salvată!
Se ridică de pe bancă şi merse la cei doi nervos. O prinse de mână şi o privi în ochi. Ea se uita speriată, când la iubitul ei, când la agresor. Dar Pedro îi vedea altfel chipul. Nu mai era cea mai frumoasă dintre femei, ci o prezenta simpla, nicidecum distinsa, şi nici inima lui nu mai bătea la fel. Aerul redevenise rece şi parcul părea din nou trist murdar.
- Mă scuzaţi. V-am confundat. reuşi el sa murmure, apoi plecă grăbit acasă.

Nu se putea sa nu comentez si aici ^^ .
Spre deosebire de celelalte "one-shots" asta e chiar reusita . E mult mai buna fiindca aici se dezbate un stil de viata confundat cu filosofia singuratatii(pot sa zic ca e fascinant) .
Totusi se pare ca au fost cateva motive pt care nu ai luat premiul intai... Ori au fost alte scrieri mult mai bune(desi nu-mi dau seama cat talent ar putea avea altii -sigh-) ; ori lipsa ta de atentie ti-a distrus sansa ...
Prin asta nu ma pot referi decat la aceeasi stupida monotonie provocata de perfectul simplu si la repetitiile , pot sa spun un pic preaaa multe (ei ... ei ... ei ... ei ; ea ... ea. ... ea... ea devine obositor). Pe langa asta mai mentionez lipsa de figuri de stil care mi se par esentiale , desi imaginile tale artistice ma imerseaza rapid in lumea ta. Ar mai fi si o structura cat de cat normala(incepe ca o nuvela si se termina "in tramvai" ) , ar fi trebuit sa bagi o concluzie la ideea filosofica prezentata :) .
Ajunge cu criticile ^^ . Nush ordinea cronologica a operelor tale , totusi asta este reusita si tot ce ar mai trebui sa faci este sa retusezi unele aspecte. Ai din partea mea sincere felicitari si sperante la mai bine ^^
Te invit sa ma contrazici unde gresesc.
*a fost consiliu profesoral azi , yuppy !!!*

..........asta...iti...place...? O_o? WTF?
Dude, asta mi se pare cea mai slaba...but first of all...
Am folosit pronumele personal, intentionat, cu repetie. My crappy stories se citesc intr-un tempo mai lent, pe o voce scazuta. That is why "El" si "Ea" capata o alta conotatie citit asa...
Nu prea imi place sa utilizez figuri de stil. Le foloseam in cantitati industriale in compunerile mele din clasa a 5a...I like thinking I surpassed that unhappy period of my life ^^'. Din acelasi motiv, nu vreau sa filosofez asa, pe fata, intr-o creatie. Prefer sa fiu subtila si sa filosofez prin gura unui personaj (still working on "Luna rasare in Est"...it's not finished yet ^^') sau sa arunc o replica si sa accentuez starea personajului spunand-o. Asa cititorul intelege furtunile din sufletul protagonistului prin propria lui perceptie asupra fiintei, si se identifica mai usor decat daca i-as da eu pe tava explicatia. E ca si cum as spune un banc, apoi as explica poanta. Mi se pare o insulta la adresa inteligentei cititorului
Si e normal sa se termine "in tramvai" pentru ca am scris-o in tramvai, in drum spre casa, fiindu-mi frig, somn si foame. I was literally a starving artist ^_^
Chew my finger

Nu ma refeream ca figurile de stil sunt absolut necesare , dar te rog sa analizezi putin ce ai scris , nu vei gasi nik original , nici macar o chestioara cu care te poti bate spunand "It's MINE !!!" . Asta si dezinteresul tau (probabil lene...foame sau frig or whatever) imi cam dau impresii nefavorabile.
Next time gandeste-te si la nataraii ca mn care vor citi textul asa cum vor ei zzz , dak vrei intr-adevar sa interpretam original. Bancul tau e putin cam sec , seamana cu altele pe care le-am mai auzit ...Probabil d-asta nu rad , mi se pare c-am fost luat in gluma...
Sa stii ca mi-ar placea sa citesc asa cv muuult mai detaliat si mult mai picant (probabil o idee ,enigma , filosofie care sa ma intrige cu adevarat) . Nu faci decat sa dovedesti ca incerci si din acest punct de vedere ti-as da probabil tot locul III dak ar fi dupa mine.
Probabil stii cum e sunt aici atat timp cat e nevoie de mine...
Anyway astept comentariul tau ^^

*drops dead from alcohol* Sorry, I've been so late with the reply. Nu prea vedeam cum sa-ti raspund la topic, pentru ca nu am inteles mai nimic din el. That, and I've been hiding to write in notebooks my novel.

Iar dintr-un alt unghi al problemei, sa stii ca eu nu incerc sa dovedesc nimanui nimic si nici nu incerc vreo lauda la adresa "originalitatii si talentului meu ca scriitor". No, dude. Eu exprim ce simt pe moment, fara sa ma gandesc la "natarai" sau la cum ma vor interpreta ei. Iar un mare critic a spus odata ca literatura nu e pentru masele de oameni, ci pentru cei deschisi la minte. Ce-i drept, s-a exprimat mai jignitor - eu am mai cizelat.
Daca te bucura cu ceva, proiectul la care lucrez acum, se promite mai amplu. Doar ca trebuie ca cititorului sa-si imagineze starea sufleteasca a personajului. Nu prea am de gand sa descriu mai mult decat gesturile si expresiile, ca "nu am cum sa scriu onest, decat la persoana intai", anume nu in cazul cu pricina.