Termenul BUSHI-DO se traduce în limba română prin „Calea războinicului” (BUSHI – războinic, DO – cale) şi se referă la modul de viaţă pe care trebuie să-l realizeze cel ce practică meseria armelor. Principiile BUSHI-DO s-au constituit, astfel , ca un cod moral al vieţii samurailor, în epoca în care aceştia reprezentau o elită a societăţii feudale nippone, societate frământată de permanente războaie între clanuri.
În evoluţia istorică a BUSHI-DO-ului se pot se pot sesiza patru etape, şi anume:
O primă etapă – cea din perioada Shogun–ilor Yoritomo (11747-1199)–în care acest cod se constituie propriu-zis ca sistem de norme. În perioada respectivă codul, avea doar caracter cutumiar şi circulaţie orală, se află sub influenţa predominantă a SHINTOISM–ului (religie autohtonă japoneză, bazată pe cultul strămoşilor).
O a doua etapă – cea din perioada Shogun–ilor Tokugawa (1600-1868)–când în viaţa politică a societăţii nippone se stabilizează samuraii, ei devenind mai mult decât războinici prin implicarea lor în viaţa culturală şi economică a societăţii japoneze. Specificul acestei etape este exprimat de două constatări: în primul rând peste influenţa Shinto–istă se compun acum şi influenţele budismului ZEN şi respectiv ale confucianismului (ambele importate din China), iar în al doilea rând, codul BUSHI-DO capătă forma scrisă. În ce priveşte forma scrisă a BUSHI-DO–ului, unii istorici consideră ca autor pe confucianistul Yamoga Soko (1622-1685), alţii pe bonzul Zen, Takuan (1573-1645), iar alţii pe marele maestru în KEN-JUTSU (arta săbiei), Miyamoto Musashi (1584-1645).
A treia etapă în evoluţia BUSHI-DO–ului este cea dintre anii 1868-1945, etapă în care acest cod este instituţionalizat prin două edicte imperiale: edictul vizând armata şi marina din anul 1882, şi respectiv cel vizând sistemul educaţional din anul 1890.
O a patra etapă a evoluţiei acestui cod este cea de după înfrângerii Japoniei în al II-lea război mondial. În această treaptă specific este faptul că BUSHI-DO, revine la starea sa iniţială, adică cea de cod la care aderenţa este voluntară; controlul său devine difuz, neinstituţionalizat, prin abrogarea celor două edicte imperiale din era Meiji. Caracterul eminamente moral, respectiv aderarea neimpusă prin forme birocratice, concordă cu noua tendinţă prooccidentală, care se afirmă în viaţa politico-economică a Japoniei postbelice conservând în acelaşi timp originalitatea benefică a spiritualităţii nipone în noile ei raporturi cu spiritualitatea de provenienţă occidental-europeană.
Oricare ar fi varianta de text asupra BUSHI-DO–ului, aceasta prezintă două mari caracteristici, şi anume: una constând în faptul că orice diversitate de enunţuri se distribuie pe o serie de 8 principii esenţiale, şi a doua că principiul armoniei (WA), este fundaţia pe care se construieşte întreaga serie. Pentru a ne face o idee despre perenitatea acestor principii, este interesant de a parcurge străvechiul text al lui Miyamoto Musashi, grupând enunţurile sale după cele 8 principii esenţiale ale BUSHI-DO:
1.Principiul armoniei (WA)
„Nu trăiţi în contradicţie cu legea imuabilă care guvernează viaţa. Căutaţi mereu să vă armonizaţi interiorul cu exteriorul, căci simţiţi această armonie”
„Scopurile voastre trebuie să vă asigure de asemenea armonia, şi numai aşa fiind, nu renunţaţi niciodată la ele”
2.Principiul justeţii
,,Fiţi întotdeauna imparţiali în judecată.”
„Nu fiţi geloşi pe nimeni”.
„Nu vă lăsaţi niciodată pradă ranchiunii sau altor sentimente rele”.
3.Principiul tenacităţii
„Trăiţi cu o concentrare esenţială pe DO (cale), pe nimic altceva.”
„Calea proprie este cea pe care o puteţi menţine până în ultima clipă a vieţii”
4.Principiul tăriei
„Nu fiţi niciodată slab”
„Nu întreţineţi nici un regret în spiritul vostru”
5.Principiul austerităţii
„Nu căutaţi comodităţile cu orice preţ.”
„Nu căutaţi satisfacţie corpului cu orice preţ.”
„Nu fiţi lacom sau hrăpăreţ.”
„Nu vă subordonaţi plăcerilor cărnii.”
6.Principiul politeţii
„Respectaţi-vă părinţii şi pe maeştrii care v-au iniţiat în BUDO.”
„Respectaţi zeităţile şi strămoşii dar nu vă lăsaţi niciodată în grija lor.”
7.Principiul raţionalităţii
„Nu vă subordonaţi viaţa sentimentelor, nici chiar celui de dragoste.”
„Nu consideraţi definitivă şi abstractă nici o ordine a preferinţelor; consideraţi totul la fel de trecător.”
„Nu vă lăsaţi niciodată subjugaţi de pasiuni materiale.”
8.Principiul creativităţii
„Cultivaţi libertatea interioară fără a o lovi niciodată în nimic.”
„Când v-aţi găsit „calea”, nu mai depindeţi decât de voi înşivă pentru propriul vostru progres.”
Aceste principii se regăsesc enunţate, mai mult sau mai puţin, în codul deontologic al oricărei şcoli tradiţionale de KARATE, şi ele se induc în caracterul oricărui practicant prin componenta educativă a antrenamentului japonez, componentă care nu poate lipsi din nici o lecţie a unui instructor cu adevărat competent, şi putem vorbi de un asemenea instructor în cazul în care el este şi un om de cultură, după cum vechii samurai nu erau doar războinici ci şi literaţi şi filozofi.
sursa:
www.munteanu-karate.ro
Subject: Codul Bushido sau Calea razboinicului in trecut 
Sat Sep 06, 2008 8:41 pm
