Haiku-Poezia japoneza
Haiku este un gen de poezie cu formă fixă, tradiţional japoneză, (limba japoneză fiind o limbă silabică), alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 "versuri" formate din 5, 7, 5 silabe.
Īncă de la īnceput, s-au creat confuzii īntre cei trei termeni aflaţi īn strānsă relaţie: Haiku, Hokku şi Haikai.
Termenul Hokku īnseamnă, īn limba japoneză "vers de īnceput", fiind la origine o verigă de legătură spre un şir mai lung de versuri, cunoscut sub numele de Haikai. Deoarece hokku dădea tonul restului şirului de versuri, el a căpătat un rol privilegiat īn poezia Haikai, īncāt s-a ajuns ca unii poeţi să compună numai un Haikai, renunţānd la versurile următoare.
Abia prin eforturile lui Masaoka Shiki această independenţă a fost oficial recunoscută prin anii 1890, prin crearea termenului Haiku. Această nouă formă de poezie avea să fie scrisă, citită şi percepută ca un poem complet, independent, şi nu ca o parte a unui şir mai lung de versuri.
Practic, istoria Haiku īncepe īn ultimii ani ai secolului al XIX-lea.
Renumitele versuri ale perioadei Edo (1600-1868), scrise de maeştri precum Matsuo Bashō, Yosa Buson şi Kobayashi Issa, sunt īn general cunoscute sub denumirea de Hokku şi trebuie percepute īn perspectiva istoriei Haikai, dar īn prezent ele sunt citite ca Haikuuri independente.