Otaku System

Otaku System is based on anime, manga and Japanese band.
 
HomePortalCalendarFAQSearchMemberlistUsergroupsRegisterLog in

Share | 
 

 *fara titlu* ~Prolog si Cap. 1~

Go down 
AuthorMessage
arinin

avatar

Female Number of posts : 88
Age : 27
Humor : random things are funny!
Karma :
3 / 1003 / 100

Warning :
0 / 1000 / 100

Status :
Registration date : 2008-09-06

PostSubject: *fara titlu* ~Prolog si Cap. 1~   Wed Nov 05, 2008 9:36 am

Prologul si primul capitol al romanului pentru NaNoWriMo. Este inca in varianta schita, si multe pasaje vor fi eventual scoase sau editate. Until I finish it estetically, enjoy~!
BTW: pentru ca nu pot pune totul intr-un singur post (who the fuck set a character number limit =.='?!), voi face double post. Si nu se va considera spam, pentru ca forumul este de vina. Ja~

Prolog

Dumnezeu este binele. Dumnezeu a dat lumina, iar lumina este viata. Tot ce nu este din Dumnezeu este rau. Ce nu izvoraste din lumina divina, este putred. Ce nu se naste din bunavointa Domnului, este deja mort.
...Dar in lumea asta nu mai exista lumina...
Ce a existat inainte, acum cunoastem din carti. Oameni liberi, armonie, pace...atat de instabile erau, iar acum nu le mai avem. Am distrus totul pentru care ne zbatusem a obtine. Totul a fost pentru o secunda. O clipa de liniste, din opera ce canta diavolul. Se aude iar sunetul viorilor infuriate, corul vorbeste despre acel razboi, ii plange pe cei cazuti in lupta, pe mamele ucise cand isi strangeau la piept copiii, pe cei ce au trait sa umble printre cadavrele rudelor si prietenilor...
Noi am uitat de ce luptam acum. Am uitat pentru cine luptam, pe cine incercam sa salvam si pe cine trebuie sa inlaturam. Luptam ca sa ne razbunam mortii. Nu stim daca e corect ce facem. Nu stim daca se va termina vreodata. Este un cerc al mortii si nu putem iesi din el. Numai asta ne-a mai ramas...numai moartea.
Dormi, copile, dormi usor,
Viseaza de ce imi este mie dor.
Sa nu auzi in somn adanc,
Nici suspin si nici plans...
Back to top Go down
View user profile
arinin

avatar

Female Number of posts : 88
Age : 27
Humor : random things are funny!
Karma :
3 / 1003 / 100

Warning :
0 / 1000 / 100

Status :
Registration date : 2008-09-06

PostSubject: Re: *fara titlu* ~Prolog si Cap. 1~   Wed Nov 05, 2008 9:37 am

Capitolul 1 (prima parte....damn character limit =.=')

Trenul abia plecase din gara, lasand in urma fata ce striga disperata sa se intoarca. Se opri din alergat, resemnata, si trase aer in piept. Se rezema de peretele rece, din caramida, si privi in lungul sinelor. Inca mai putea zari trenul departandu-se tot mai mult, pana deveni un simplu punct, apoi disparu.
Respiratia fetei revenise la ritmul obisnuit, dar ea inca isi presa pieptul, ca sa innabuse durerea provocata de alergare. Nesuportand oboseala si efortul, intr-o lume a carei singura oranduire este lupta, Eliza Rutherforde era una dintre cele mai dezavantajate fiinte. Cat despre aspectul fizic, nimeni nu ar fi stiut cum sa o categoriseasca. Desi era un asamblu ireprosabil de defecte, nu exista suflet care ar fi numit-o urata – din contra, multi o vedeau ca pe imaginea frumusetii nobile si feminine.
Cu cateva zile in urma, aceasta afirmatie i-ar fi facut, probabil, dreptate. Insa acum, nimic din rafinamentul acela nu mai exista. Parul, la spate, era scurt, tuns cu nepricepere, dar in fata, acoperindu-i tamplele, doua suvite lungi ii ajungeau pana la solduri. Se spunea ca si l-ar fi taiat singura, cu pumnalul unui soldat, de fata cu niste doamne din inalta societate. Acum, purta un tricou larg, ce-i cadea de pe umar, si niste pantaloni negri, tociti in genunchi. Erau haine vechi, pe care le primise la o pomana a unor oameni saraci. Acum le purta pentru prima oara si se simtea bine in ele, oricat de proaste erau.
Avea in spate un rucsac greu, plin cu hainele de schimb, indesate in graba, si cateva carti pe care le luase din biblioteca tatalui sau. Oricum toate volumele fusesera cumparate la insistentele ei, din anticariate cunoscute numai de ea, asadar ii apartineau – scoase o carte groasa, cu copertile dintr-un carton subtire, indoit la colturi. Primul proprietar avusese grija sa lase si o dedicatie pe ultima pagina: cateva calcule matematice si niste mazgaleli. Eliza deschise cartea la jumatate, unde ramasese ultima data, si incepu sa citeasca. Urmatorul tren avea sa vina peste cateva ore.


Tanarul isi arunca tigara pe jos, calcand pe rest. Descuie poarta, strabatu curtea mica, de doar 2 metri patrati., si urca cele 3 trepte de la intrarea in casa – o cladire veche, aproape ruinata, cu etaj si mansarda.
El intra, aruncandu-si sacul militaresc pe podea si atarnandu-si paltonul negru, lung, in cuier. O batranica aparu in hol, scrutandu-l cu privirea.
-- Neata’! spuse el, descaltandu-se de bocanci
-- Buna dimineata, Nikolai. Te asteapta niste clienti. Spuneau ca este foarte important...
-- Toti spun asta, dar nu e niciodata asa. Doar mofturi aduse la limita. Ma duc sa vad ce vor.
Salonul era singura camera amenajata a casei. Acolo, clientii asteptau nervosi vorbind intr-o limba necunocuta, cu spatele indreptat spre usa. Cand Nikolai intra, unul dintre ei se ridica repede de pe fotoliul sau, arantand semne de neliniste. Amandoi erau mai batrani decat Nikolai, insa cel care se ridicase pastrase ceva din infatisarea unui adolescent slab si bolnav. Celalalt avea barba, firele negre amestecandu-se cu cele gri si cu cele albe, spatele drept si lat. Nikolai ramase in picioare in fata celor doi, masurandu-i cu privirea rece si sarcastica.
-- Domnule, incepu barbatul uscativ, am venit la tine cu o slujba pe care nu ai dreptul sa o refuzi. Este de datoria ta ca cetatean al acestei tari...
-- Fara discursuri melodramatice. intrerupse Nikolai. Ma plictisesc si ma fac sa-mi pierd interesul fata de ce aveti de spus.
-- Nu tin nici un discurs melodramatic. Iti explic, mai intai, ce obligatii ai fata de patria noastra, a rozelor...asta inseamna numele dragei noastre tari...roza. Ducem numele primului nostru conducator adevarat, care ne-a adus unde suntem noi astazi...Rossen...Karl Rossen a fost un mare, mare om, domnule. Iar noi, adica si dumneata, ii calcam pe urme...
Barbatul nu parea ca avea sa-si termine expunerea curand. Nikolai, insa, era la capatul rabdarii, desi nu schita nici un semn de nemultumire. In schimb scoase cu repeziciune un pistol si il indrepta oratorului spre frunte.
-- Prietenul tau imi va explica ceea ce chiar trebuie sa stiu. Acum iesi!
Acesta impietri pentru cateva clipe, apoi iesi in fuga din salon. Nikolai puse pistolul deoparte si isi indrepta privirea catre batranul de pe canapea, luand loc pe fotoliul din fata acestuia. Batranul, care pana atunci nu spusese nimic, schita un zambet ironic si vorbi:
-- Stii, doar, ca acum se bat cap in cap, doua mari imperii: Reign si Karos. Dupa multe aranjamente politice, noi trebuie sa-l sustinem pe acesta din urma. Independenta Rossenului oricum va fi pierduta, oricare ar fi rezultatul razboiului, dar trebuie sa alegem din doua rele, una. Solii din Karos ne-au cerut sa le aratam devotamentul...asasinand unul din nobilii Reignului.
-- Si vreti sa o fac eu? Bine. O suta de mii de dinari.
-- Nu e cam mult?
-- Hai sa ne gandim logic. Eu sunt mercenar, nu un pion din armata cuiva. Treaba asta ar trebui facuta de un ofiter, fiind o misiune secreta a statului. Eu sunt liber sa spun totul chiar taberei adverse. Mai mult, nu trebuie sa ucid un functionar al vreunei primarii; pericolele sunt mult mai mari cand vine vorba de un nobil. E normal sa cer mai multi bani. Pentru o suma mai mica, nu accept slujba.
Batranul se ridica, scoase din buzunarul de la piept o hartie impaturita si i-o inmana. Nikolai o desfacu si intelese ca aceea era poza victimei sale: o tanara ce nu parea ca implinise nici optesprezece ani.
-- Este ducesa Rutherforde. A treia la tronul Imperiului Reing. Moartea ei va fi interpretata ca un avertisment si...Sper ca nu vei da inapoi acum.
Nikolai incepu sa rada:
-- Sa dau inapoi? Doar n-o sa refuz atatia bani de dragul unei pustioaice crescute in puf!
-- Recunosc, ma inspaimanti, tinere. Dar macar stiu ca vei duce treaba la bun sfarsit. Vei primi jumatate din bani maine dimineata, restul dupa ce termini, bine?
-- Rezonabil.
-- Iti urez o zi buna!
Batranul deschise usa, gasindu-si partenerul asteptand in hol. Au iesit din casa, iar batrana ii urmari pe fereastra pana cand se departara suficient de poarta lor.
-- Ce ti-au cerut acum? il intreba ea pe Nikolai.
-- Sa asasinez o ducesa din Reign. Se ingroasa gluma!
-- Sper ca ai cerut o suma buna...

Eliza isi facu loc printre ceilalti pasageri si intra in compartiment. Pe bancheta din stanga, un barbat dormea intins, avand fata acoperita de o carte. Eliza isi puse rucsacul sus si se aseza pe cealalta bancheta. Il cerceta cu privirea pe cel din fata ei, si banui ca ar fi fost instarit, judecand dupa hainele elegante pe care le purta.
Trenul porni greoi. Eliza privea pe geam, insa imaginile nu i se intipareau in minte. Era ingandurata, desprinsa in totalitate de lumea din jurul ei. Cu gandul, era in capitala Rossenului, in curtea interioara a Universitatii, citind tratate de filosofie sub un stejar batran alaturi de alti studenti. Meditatia a fost intrerupta, cand barbatul din fata ei se trezi, masandu-si obosit ceafa.
-- Nu e prea confortabil, nu-i asa? indrazni Eliza a intra in vorba.
El o privi lung, inca adormit, incercand sa inteleaga intrebarea. Acum Eliza ii observa mai bine trasaturile. Era un tanar, cu putin mai mare decat ea, scund si slab. Avea cearcane adanci la ochi si o cicatrice micuta pe tampla dreapta.
-- Deloc. raspunse el. Dar mi-era foarte somn. N-am...n-am mai dormit de doua nopti...
-- Inteleg. Unde mergeti?
-- In Rossen, la Universitate. Mi-am inghetat anul precedent, iar acum vreau sa-mi reiau studiile. Dumneata?
-- Tot acolo. Anul acesta este primul meu an. Vreau sa invat Filosofia...poate si Dreptul. Sunt pasionata de oratorie...
-- E greu la Drept. Si ceilalti studenti sunt cam falsi si oportunisti. Sincer, dupa cum pari dumneata, nu cred ca te-ai simti bine printre ei. Si eu am incercat un semestru acolo, apoi m-am reorientat. Acum studiez Artele Plastice...al treilea an.
Studentul facu o pauza si zambi pentru sine, apoi continua:
-- Esti din Rossen?
-- Eu? Nu...vin din Reign...din fosta capitala.
-- Fosta capitala? A mai ramas ceva din ea?
-- Da...un satuc construit pe ruine...dar dumneata? Esti tot din Reign?
-- Nu. Rossen. Am fost in Reign cu treaba. Tatal meu este negustor...dar a fost bolnav o perioada indelungata, iar eu am avut grija de afacerile lui pana s-a insanatosit.
Conversatia continua mult timp, pe teme aparent superficiale, dar in final, Eliza afla ca tanarul student se numea Theo, locuia in Rossen, dar afacerile familiei l-au purtat de multe ori in Reign, Karos si in cateva tari independente fata de cele doua imperii. Pe Theo il pasiona arta contemporana si tinea corespondenta cu mai multi artisti. Unul dintre ei ii aranjase transferul de la Drept la Arte Plastice, fapt ce il deranjase pe tatal sau, care avea o parere foarte proasta despre pictura. Eliza se simti datoare a spune ca si tatal ei dispretuia literatura, iar toate cartile din casa fusesera cumparate de ea. Insa, Eliza minti in legatura statutului ei, spunand ca este o simpla fiica de „taran parvenit”. La coborarea din tren, Theo ii daduse Elizei adresa si numarul de telefon, rugand-o sa se revada dupa ce ea avea sa se acomodeze cu viata de camin.
Theo si Eliza se despartira imediat cum trenul pleca din gara, continuandu-si drumul spre Karos. Eliza era acum singura, intr-un oras necunoscut, ajutata numai de o harta pe care o luase de la casa de bilete. Mergea pe strada aglomerata, uitandu-se in jurul ei cu admiratie tacuta. Nu stiuse niciodata cat fusese reconstruit din Corint, capitala distrusa a Rossenului. In Reign, la doar cativa ani dupa asediul capitalei, in sud se construise alta, ce nu semana deloc cu orasul initial, desi purtau acelasi nume: Latium. In Corint, insa, cladirile fusesera refacute in acelasi stil, decorate cu aceleasi statui. Diferite erau doar monumentele in cinstea celor cazuti in razboi, unde erau depusi trandafiri rosii.
Eliza ramase o clipa in fata unui monument, o statuie reprezentand un soldat avand o sabie la sold si o cruce in mana. Eliza contempla imaginea, apoi isi lasa capul si isi impreuna mainile. O tiganca o vazu si merse grabita la ea, cu un trandafir rosu.
-- Aici se obisnuieste sa pui flori! se agita femeia. Iti dau trandafirul asta...ieftin! 3 banuti de bronz...
Eliza zambi, si scoase din buzunar un dinar de argint, intinzandu-l cu entuziasm:
-- Va multumesc! Eu nu sunt de aici...acum vad pentru prima data Rossenul. Dar am citit multe despre istoria si cultura voastra. Stiu ca simbolul vostru, trandafirul, a fost introdus de regele Karl Rossen. De aici si obiceiul cu trandafirii depusi la monumente?
Tiganca nu mai raspunse. Lua dinarul si pleca, bucurandu-se de pomana. Eliza se uita dupa ea mirata pentru cateva clipe. Baga mana in buzunar, dar nu simtise portmoneul. Spaima i se strecura instinctiv in minte, in timp ce cauta din ce in ce mai repede prin buzunare. Se uita in jurul ei, reconstituind ultimele minute. Atunci realiza, ca in timp ce vorbea cu tiganca, un copil se apropiase de ea. Nu-si aducea aminte cand il vazuse sau daca l-a simtit umblandu-i in buzunar. Dar acum era sigura ca acel copil ii furase banii.
Eliza se lovi cu palma peste frunte si se invarti pe loc de cateva ori, strigand „Cum ai putut? Cum ai putut?”. Se opri, isi potrivi mai bine rucsacul urias si porni spre Universitate, murmurand intr-o limba cunoscuta numai de ea.


Nikolai statea de cateva ore bune inchis in mansarda lui, lenevind pe salteaua veche ce servea drept pat. Din cand in cand, se mai uita pe geam sau la fotografia Elizei Rutherforde. Ea – credea el – era acum in Latium, distrandu-se in stilul megaloman al nobililor, flirtand prosteste cu vreun arhiduce, sa contracteze cat mai repede o casatorie. Gandurile acestea il dezgustau, parandu-i rau ca a cerut o suma atat de mare. Pentru el, viata unei persoane intr-atat de depravate nu costa atat de mult, cu toate riscurile pe care si le asuma.
Fotografia fusese facuta in urma cu cateva zile, dar Eliza aparea cu parul lung, aranjat fara cusur. Nikolai nu isi imagina ca ea ar fi fost in stare sa si-l taie, cand acesta era singura trasatura fizica desavarsita a ei.
Soarele incepea sa apuna. Nikolai se ridica de pe saltea, si privi iar pe fereastra. Afara, lumina scadea tot mai mult, pe masura ce soarele cobora si se ascundea dupa cele cateva cladiri inalte din zare. Batrana intra, fredonand „Valurile Dunarii”, tinand pe antebrat paltonul tanarului.
-- Cand pleci? intreba ea.
-- In cateva minute. Astept sa fie intuneric.
Batrana arunca paltonul pe spatarul unui scaun si se plimba putin prin camera. Se opri in fata mesei, lua poza Elizei in mana si o privi atenta.
-- Ea e ducesa?
-- Da. Eliza Rutherforde...
-- Am vazut-o azi in centru. M-a intrebat cum se ajunge la Universitate...se ratacise.
Nikolai se intoarse mirat catre batrana, ce reincepu a fredona.
-- Esti sigura?
-- Da. Foarte sigura. Numai ca nu era tunsa ca in poza...avea parul scurt la spate si lung in fata. Si era imbracata saracacios. Insa stiu sigur ca ea a fost.
Tanarul isi incarca pistolul si se imbraca repede. Iesi din casa si alerga pe strazi. Batrana il privi de la fereastra, dupa obiceiul ei, pana cand acesta nu mai putu fi vazut.
Back to top Go down
View user profile
arinin

avatar

Female Number of posts : 88
Age : 27
Humor : random things are funny!
Karma :
3 / 1003 / 100

Warning :
0 / 1000 / 100

Status :
Registration date : 2008-09-06

PostSubject: Re: *fara titlu* ~Prolog si Cap. 1~   Wed Nov 05, 2008 9:38 am

Capitolul 1 (continuarea =.=' sheesh)

Nimeni nu reusi in acea zi sa-si ocupe camera din camin, datorita indiferentei secretarilor ce se ocupau de acest aspect. Studentii se certasera cu orice angajat al Universitatii pe care il gasisera pe holuri, acostara profesorii si contabilii, se scrisese un manifest catre rector, dar fusese respins. La finalul zilei, majoritatea se multumisera a dormi la prieteni in noaptea aceea si sa reia scandalul a doua zi. Dar Eliza, ce ramasese tacuta intr-un colt pe toata durata evenimentului, se gandea cu seninatate la posibilitatea de a-si petrece noaptea pe o banca in parc. Vara inca nu trecuse, iar noptile erau placute; Elizei ii suradea din ce in ce mai mult ideea.
Cu harta in mana, ajunsese repede intr-o gradina publica din apropierea Universitatii, ce avea un mic lac artificial si debarcader. O veche fantezie a fetei o ghida spre barcile nesupravegheate. Una dintre ele fusese legata de trunchiul unei salcii, fiind ascunsa de crengile si frunsele acesteia.
Eliza aseza o patura pe fundul barcii si se culca, acoperindu-se cu un hanorac. Scoase din rucsac cartea si o lanterna, dar nu reusi sa se concentreze pe citit. Era cuprinsa de o emotie visatoare, meditand asupra situatiei sale, rupte din romantism. Intinse mana si lovi usor crengile salciei, apoi rupse o frunza si se juca putin cu ea.
Auzi pasi. Cineva se apropia de barca ei. Se linisti, gandindu-se ca era vreun trecator, care nu avea sa o vada, fiind ascunsa de salcie. Eliza era atenta la ritmul pasilor. Sunetul scos acum era cel al calcatului pe frunze si pamant. Eliza intelese ca necunoscutul venea spre ea. Desi speriata, forta un zambet linistit, obligandu-se a se calma.
Nikolai aparu de dupa trunchiul salciei si se opri indignat, vazand-o pe Eliza in barca. Fata il privi curioasa, incercand sa refaca zambetul pierdut in clipa in care ochii lor se intalnira. Tanarul se aseza pe mal, langa ea, iar Eliza se balbai incercand sa formuleze o intrebare.
-- Stii ca ti-ai facut pat in barca mea, nu? o scruta el.
Eliza tacu o clipa, gandind ce sa raspunda. Nu voia sa turuie sute de cuvinte din care sa nu reiasa nimic.
-- S-scuzati-ma. Nu am stiut. Eu...nu sunt de aici si nu aveam unde dormi in noaptea aceasta...oof! Iertati-ma! Plec imediat.
Incerca sa-si adune lucrurile, varandu-le inapoit in rucsac, punand intai cu mare grija frunza de salcie in carte. Dar Nikolai dezlega funia prinsa de trunchi, impinse cu piciorul barca si sari in ea, facand-o pe Eliza sa-si piarda echilibrul. Nikolai o prinse de incheietura mainii, mirandu-se de bratul ei subtire, si o ajuta sa se aseze, apoi se aseza si el, privind cum barca se indeparta tot mai mult de mal.
-- Ce e? o intreba Nikolai fara sa-si dezlipeasca ochii de mal.
-- Nu avem vasle.
-- O sa ajungem la malul celalalt in cel mult doua ore. Sau nu-ti place compania mea?
-- Nici nu te cunosc. De unde sa stiu daca imi place sau nu sa stau cu dumneata. Dar putem conversa putin – asa am sti amandoi.
-- Nu am chef de conversatii prostesti.
-- Atunci putem filosofa. Alege dumneata un subiect.
-- Nu am de gand sa vorbesc despre filosofiile mele...
Eliza ofta dezamagita, incercand sa se amuze in vreun fel. Se apleca deasupra apei si isi trecu degetele prin lichidul rece. Il stropi pe Nikolai si incepu sa rada.
-- Ce faci?
-- Ma joc! Nu vezi?
Fata se prefacu suparata, insa nu-si putea opri rasul. Nikolai nu schita nici un gest, iar Eliza se ridica in picioare, invartindu-se si leganand barca.
-- Daca imi pierd iar echilibrul, ma prinzi si de data asta?
-- Prima oara te-am prins pentru ca a fost vina mea. Acum nu as avea de ce sa te salvez. Daca esti un pericol pentru tine insati, ce treaba am eu sa te opresc?
Eliza se opri din dansul ei ciudat, zambind jucaus.
-- Mi-a mai spus cineva ca sunt un pericol pentru mine insami, dar el se oferise sa ma opreasca in 50% din situatii.
-- Si daca ai fi patit ceva grav in jumatatea pentru care el nu se angajase?
-- Peste partea aceea nu are nici un fel de control. El era ofiter, iar eu aveam obiceiul de a ma plimba pe campurile de tragere. El putea sa ma tina departe de locurile acelea...
-- Cu siguranta ii faceai necazuri in regiment. Eu te-as fi impuscat daca mi s-ar fi adus un singur repros din cauza ta.
Eliza incepu sa rada in hohote, intinzandu-se pe patura si sprijinindu-si capul pe piciorul lui Nikolai, care o impinse scarbit.
-- Nu sunt perna ta! ii striga el, punand mana pe pistol fara sa-l scoata sau sa-l faca vazut.
Eliza se retrase speriata, ghemuindu-se la prora.
-- Scuza-ma! Nu am crezut ca te va deranja asa tare.
-- Aici n-o sa iti suporte nimeni alintarile si nimeni nu e obligat sa aibe grija de tine...
-- Bine, iarta-ma! Nu vreau sa aud nici o predica, mai ales din partea dumintale!
Se priveau unul pe altul furiosi, Eliza tremurand ca sa-si stapaneasca lacrimile. Isi masa tamplele si ofta lung, fixandu-si privirea pe reflexia lunii in apa, fara sa mai scoata un singur cuvant.
Barca plutea nestigherita, inca departe de mal. Cerul era senin, stapanit de pleiade, iar in aer se simtea mirosul de liliac. Pe lac nu erau nuferi, dar trona o statuie ce infatisa o fecioara privind in jur. Statuia era facuta din bronz, obrajii, umerii si soldurile lucind sub mangaierea razelor de luna.
-- Unde locuiesti?
Intrebarea lui Nikolai rasuna in linistea profunda, facand-o pe Eliza sa tresara. Neatenta, fata a stat putin sa inteleaga, apoi raspunse calma:
-- Nicaieri. Trebuia sa primesc o camera intr-unul din caminele Universitatii, dar dupa scandalul birocratiei de azi, nu cred ca mi se va da nimic.
-- Era de asteptat. Toti studentii straini la Universitatea Rossen sunt refugiati din Karos sau Reign. Fie incearca sa scape de armata, fie dictatura militara a patruns si in facultatile lor.
Inima Elizei incepu sa bata din ce in ce mai tare, dar ea s-a stapanit si nu a tradat nici un sentiment. Continua discutia, vorbind calm, razand si glumind. Nikolai zambea si el acum, lasand conversatia sa-si urmeze cursul obisnuit si superficial.
Barca ajunsese acum la mal, iar Nikolai cobori primul, intinzand mana Elizei. Dar fata sari pe mal, fara sa observe intentia de ajutor a tanarului, si isi puse iar rucsacul in spate. Nikolai se uita curios la ea, in timp ce lega luntrea de un copac.
-- Nu mi-ai spus cum te numesti. miorlai Eliza, intorcandu-se catre el. Nu ma poti lasa sa ma prezint prima, nu?
-- Nikolai Drozdov. Cu cine am onoarea?
-- Eliza... Forde...
-- Incantat de cunostinta. De obicei, ai incredere in straini?
-- Am avut azi-dimineata si mi-au furat toti banii. Dar nu m-am lecuit – sunt grea de cap si naiva...
-- Atunci te poti increde sa locuiesti in casa mea?
-- Cat risc?
-- Foarte mult. Inainte de toate, viata ta.
-- Oricum as muri de foame peste cateva zile. Ma primesti?
-- Cu trei dinari de argint pe saptamana chirie. Poti sa nu platesti prima luna, de vreme ce ti-au furat banii.
-- Cand ma pot muta? Maine? Peste cateva zile?
-- Chiar si acum! Haide! Hai odata...
Eliza il urma, in timp ce el mergea tot mai repede pe aleile laturalnice. Intunericul incepea sa se risipeasca, pe masura ce soarele rasarea, insa ramurile copacilor ascundeau in umbrele lor pe cei doi. Partea aceea a parcului era neamenajata, pavajul fiind pe alocuri zdrobit de bolovani, parti din cladirile distruse in atacuri. Frunzele vestejite ramasera nematurate de cativa ani, iar bancile erau murdare de noroi si pietris. Nikolai mergea nestingherit prin acest peisaj, oprindu-se din cand in cand pentru a se asigura ca Eliza nu ramasese in urma, distrasa de ce vedea in jur.
Au iesit din parc printr-o poarta dosnica, si au strabatut strazile uitate de lume. Printre cladirile ruinate in care dormeau cei fara casa, se ivea soarele rasarind. Nimeni, afara de cei doi, nu se mai plimba pe strada acum. Era pustiu si liniste, iar soarele urca lenes pe cer.
Back to top Go down
View user profile
Pikab00m



Number of posts : 49
Age : 27
Karma :
2 / 1002 / 100

Warning :
0 / 1000 / 100

Status :
Registration date : 2008-09-09

PostSubject: Scuze ,scuze si inca alte mii de scuze   Thu Nov 13, 2008 2:28 pm

[De 5 zile ma tot tzin sa scriu un repply and guess what , now i can barely post it]
Hm, bun venit pe cararea cu caramizi aurii ; se spune ca te va duce la Vrajitorul din Oz , that puppet master who rules above the innocents.
Suna a cliseu ? Cam asa suna si prologul tau . Se observa usor , poate chiar prea usor , influentza textelor de genu' lord of the rings (sincer , am jucat prea multe mmorpg-uri ca sa nu-mi dau seama cand vad aceeasi idee si aici). N-as spune ca e cv rau pana la urma scopul concursului 3 sa atingi baremul dorit. _
Pe langa influentzele textelor mitice dintr-o lume paralela , imi sar in ochi si altele cum ar fi : numele de familie al Elizei(Rutherforde zzz [desi Eliza suna chiar dulce]) sau Nikolai(I smell Dostoievsky, wtf cauta un rus in Grecia ?) but whatever...
Exceptand cele mentionate mai sus , TREBUIE precizat faptul ca inca din al II-lea alineat intram intr-o ceatza deasa cauzata de cartea Elizei cu "coperti de carton". Se intelege ca alineatul urmator ne imerseaza in lumea literara savurata de protagonista , ca mai apoi sa realizez ca e vorba de actiune din acelasi timp , doar ca pe un plan distinct ; ma intreb daca a fost intentionat sau doar rookie mistake si sper sa-mi raspunzi.
Inca ceva , actiunea ta nu are un timp propriu zis , ceea ce e cam stupid zzz. Si stii de ce ? pentru ca din moment ce incepi cu detalii despre capitale inexistente si asedii trebuie sa incadrezi universul tau intr-o vreme , pe cand tu vorbesti de telefoane si dinari de argint(metalele pretzioase sunt caracteristice perioadei medievale) in acelasi context , la fel si limbajul tau putin chinuit sa semene a ceva arhaic. Ar trebui sa te hotarasti daca vorbim despre un James Bond sau Don Quijote.
Mai am o problema si cu locatia , ma gandesc ca n-ar fi rau sa pui cap la cap toate tzarile astea imaginare , altfel iese un mare ^#@!$#@*, sincer n-am inteles mare lucru din orientarea tageografica.
Ai si cateva greselutze gramaticale sau ortografice("optesprezece" , "A treia la tronul Imperiului Reing") , dar acestea cred ca se iarta , le fel si perfectul simplu folosit pentru descriere(iti recomand imperfectul).
Astept imbunatatziri ale stilului tau , pentru ca as vrea sa vad ceva propriu[stiu ca esti inca in formare]. Daca nu ai de gand sa continui ca ceva in genul Full metal panic sau mai stiu eu ce altceva o sa fiu chiar interesat, pentru ca admit , e un inceput bun cu care poti continua la infinit.
In caz ca vrei sa te joci cu focul iti dau id-ul meu , defapt cauta-l in text ^^.
Hint : pe randul VI ai _ este underline si face parte din id.[Cred ca ar trebui sa te descurci]
Astept raspunsul tau si poate si un add pe mess(id-ul e pt oricine vrea sa ma contacteze ^^)
Back to top Go down
View user profile
dark_inside_like_a_demon
Admin
avatar

Female Number of posts : 136
Age : 24
Location : in a shiting world
Karma :
7 / 1007 / 100

Warning :
0 / 1000 / 100

Status :
Registration date : 2008-08-31

PostSubject: Re: *fara titlu* ~Prolog si Cap. 1~   Fri Nov 14, 2008 8:06 pm

pikab00m a observat orice amanunt ce nu parea a fi la locul lui....insa trebuie mentionat si faptul ca e greu de crezut ca o batrana ar recunoaste chipul unei persoane, dar cu o alta frizura, pe cand un barbat nu(e o oricum mult mai tanar, mai ales ca trimis si in misiuni atat de periculoase, cum ar fi asasinatele)...mai ales ca amandoi au vazut aceeasi poza cu Eliza....acum banuiesc ca ai facut asta intentionat....dar o sa aflam asta in capitolele urmatoare...atunci o sa-ti comfirm daca mi s-au adeverit gandurile sau nu...pana atunci, vreau sa-ti spun ca-mi place cum povestesti, cum descri....dialogul nu mi-a dat impresia ca a fost pus la intamplare....cred ca va fi un roman destul de bun....sper sa mai pui inca un capitol macar.....dupa parerea mea cel putin, criticile constructive ale lui pikab00m o sa-ti foloseasca....ja-ne

_________________

OMFGO_____o. I just love this guy!!!
Back to top Go down
View user profile http://otaku-system.forumotion.com
Sponsored content




PostSubject: Re: *fara titlu* ~Prolog si Cap. 1~   

Back to top Go down
 
*fara titlu* ~Prolog si Cap. 1~
Back to top 
Page 1 of 1
 Similar topics
-
» The Prologue and its purpose (or lack thereof)
» The Champagne Murders (party)

Permissions in this forum:You cannot reply to topics in this forum
Otaku System :: Fan area :: Fan fiction-
Jump to: